♥ Impuls pentru trezire ♥

Adevaratul ‘Tu’ nu este o marioneta !

Posted in Despre Moarte si Viata ! by Francisc Babarczi on 7 Ianuarie 2016

maxresdefault

Cand esti pregatit sa te trezesti te vei trezi si daca nu esti pregatit vei ramane pretinzand ca esti ‘saracutul de mine’ . Dar din moment ce suntem cu totii aici , si ascultati o astfel de prezentare presupun ca sunteti cel putin pregatiti sa va treziti, ca va indreptati spre puntctul de a va trezi, asta in cazul in care nu va amagiti doar cu idea de a fi treaz. Dar presupun ca sunteti macar sinceri daca nu seriosi. Ca suntetti pregatiti sa va treziti. Atunci, cand esti pe puntuctul de a te trezi si a afla cine esti tu cu adevarat ajungi sa realizezi ca ceea ce tu faci este ceea ce tot universul face in acest timp si spatiu pe care il numim ‘acum si aici’. Tu esti o manifestare a intregului univers in acelasi fel in care un val este o manifestare a intregului ocean. Adevaratul ‘eu’ nu este o marioneta pe care viata o trage de sfori, ‘eu-l’, adevaratul ‘eu’ este intregul univers si atunci cand mori nu v-a trebui sa treci in nefiinta in vecii veciilor amin, pentru ca nefiinta nu poate exista pentru ca nu este o experienta. Multi oameni sunt speriati ca odata ce mor o sa fie incuiati undeva in intuneric in vecii veciilor. Unul dintre cele mai interesante lucruri pe lume, si asta e Yoga, asta e drumul spre realizare, incearca sa iti imaginezi cum ar fi sa adormi si sa nu te mai trezesti niciodata. Gandeste-te… copiii se gandesc la asta, e una dintre marile minuni ale vieti… Cum ar fi sa adormi si sa nu te mai trezesti niciodata?… si daca te gandesti destul la asta, ceva o sa se intample cu tine, o sa descoperi printre altele, ca implica inca o intrebare : Cum poti sa te trezesti fara a adormi? Asta s-a intamplat cand te-ai nascut. Vezi tu, nu ai cum sa ai o experienta din nimic sau experienta sa fie nimic in sine. Natura are oroare de vid… Cand mori singurul lucru care se poate intampla este identic sau oarecum identic cu ceea ce s-a petrecut in momentul in care te-ai nascut. Cu alte cuvinte, stim foarte bine cu totii, ca dupa ce oamenii mor alti oameni se nasc, si sunt toti Tu. Toti stim ca suntem “eu”, voi toti stiti ca sunteti ‘Tu’ si oriunde se nasc fiinte in universul asta , nu exista absolut nici o diferenta, tu esti toate fiintele, si cand se nasc si vin pe lume, esti tu cel care se naste, esti tu cel care vine pe lume… sti asta foarte bine, dar nu ai nevoie sa iti amintesti si sa fi constient de trecut in acelasi fel cum nu iti este necesar sa fi constient de cum iti functioneaza glanda tiroida. Nu trebuie sa sti cum sa stralucesti soarele. O faci pur si simplu, precum respiri. Chiar ma intreb, nu ti se ridica parul pe spinare realizand ca esti ascest fantastic organism si ca faci toate lurcurile astea fara sa fi avut vreo educatie in ce si cum sa faci? – Alan Watts

Jocul Cosmic

Posted in Despre Moarte si Viata ! by Francisc Babarczi on 1 Decembrie 2015

 Jocul Cosmic/Visul/Iluzia…

Cosmic-Ascension-HAKAN-HISIM

      Lui Dumnezeu îi place să se joace de-a v-aţi-ascunselea, dar, pentru că nu există nimic altceva decât Dumnezeu, nu are pe nimeni altcineva cu care să se joace. Dar, el depăşeşte această dificultate prefăcându-se că el nu e el însuşi. Astfel, el se ascunde de sine. El se preface că este tu şi eu şi toţi oamenii din lume, toate animalele, toate stâncile şi toate stelele. Deghizat, el are parte de aventuri minunate şi stranii, dintre care unele sunt groaznice şi înfricoşătoare. Dar acestea din urmă sunt doar nişte coşmaruri, căci, în momentul când el se trezeşte, ele vor dispărea.

Desigur, când Dumnezeu se joacă ascunzându-se şi prefăcându-se că este tu sau eu, o face atât de bine, încât îi trebuie vreme îndelungată pentru a-şi aminti unde şi cum s-a ascuns. Dar aici este tot hazul – adică, exact ceea ce a vrut el să facă. El nu doreşte să se găsească prea repede, căci astfel, jocul n-ar mai avea niciun farmec. Iată de ce este atât de greu pentru mine şi pentru tine să descoperim că suntem Dumnezeu deghizat, care pretinde că nu e el însuşi. Dar, când jocul a durat suficient, noi toţi ne vom trezi, vom înceta să ne prefacem şi ne vom aminti că noi toţi suntem un singur Sine – Dumnezeul care este tot ce există şi care trăieşte în vecii vecilor.

Desigur, trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu are forma unui individ. Oamenii au un înveliş de piele şi există mereu ceva dincolo de limita acestui înveliş. Dacă nu ar exista, nu am putea să facem diferenţa între ce se află înăuntrul şi înafara corpurilor noastre. Dar Dumnezeu nu are înveliş de piele, nici formă, deoarece nu există nimic în afara lui. [În cazul că am de-a face cu un copil suficient de inteligent, ilustrez această problemă cu o bandă Moebius – o spirală de hârtie astfel răsucită încât nu are decât o singură latură şi o singură margine.] Interiorul şi exteriorul lui Dumnezeu sunt identice. Şi, deşi am vorbit despre Dumnezeu referindu-mă la „el” şi nu la „ea”, Dumnezeu nu este bărbat sau femeie. Nu am folosit pronumele impersonal[11] deoarece acesta este utilizat pentru lucruri care nu sunt vii.

Dumnezeu este Sinele lumii, dar nu îl putem vedea pe Dumnezeu din acelaşi motiv pentru care nu ne putem vedea ochii fără ajutorul unei oglinzi, din acelaşi motiv pentru care nu ne putem muşca proprii dinţi sau nu putem privi înăuntrul propriului nostru cap. Sinele este ascuns atât de bine, pentru că Dumnezeu este cel care se ascunde.

            Uneori, te poţi întreba de ce se ascunde Dumnezeu sub forma unor oameni oribili, sau se preface a fi anumiţi oameni care suferă de boli şi de dureri cumplite. Mai întâi, aminteşte-ţi că el nu face asta nimănui altcuiva decât lui însuşi. Aminteşte-ţi, de asemenea, că în toate poveştile care îţi plac trebuie să existe oameni răi, pentru că farmecul povestirii constă în a afla cum reuşesc oamenii buni să îi învingă pe cei răi. E ca într-un joc de cărţi. La începutul jocului, le amestecăm pe toate în neorânduială, iar asta seamănă cu lucrurile din lume, dar rostul jocului este de a pune ordine în grămadă, iar acela care reuşeşte cel mai bine să o facă este câştigător. Apoi, amestecăm cărţile încă o dată şi jucăm din nou, la fel cum se întâmplă şi cu lumea.” – Alan Watts – Fragment din cartea: „Despre acel tabu care te impiedica sa afli cine esti”

Dar daca Dumnezru s-a plictisit…,si a hotarat sa joace jocul in care nu este Dumnezeu/Totul/Inteligenta Suprema.

Despre Viata si Moarte – doua fetze ale aceleiasi monede.(Un joc al Constiintei Eterne)

Posted in Despre Moarte si Viata ! by Francisc Babarczi on 16 Noiembrie 2015

Despre Viata si Moarte – doua fetze ale aceleiasi monede.(Un joc al Constiintei Eterne)

     Moartea este doar o ondulatie in Constiinta. Cum am putea cunoaste lumina daca n-ar exista intunericul ? Cum am putea cunoaste binele,daca n-ar exista raul ? Cum am cunoaste viata,daca n-ar exista moartea ?

Daca aceasta lume ar fi doar Lumina fara pic de intuneric,cum ai putea sti ca aceasta este lumina ? Cum ai putea-o numi lumina,daca n-ai cunoaste opusul acesteia ?

Daca n-ar exista moarte,cum ai putea stii ca esti in viata ? N-ai putea nici macar s-o numesti viata !

Alan Watts – On Nothingness:

„Nu a existat un început al lumii, deoarece ea se mişca mereu în cerc, iar pe un cerc nu există început. Priveşte-mi ceasul, care arată ora; limbile se mişcă în cerc, la fel şi lumea, tot mereu, fără încetare. Dar, aşa cum limba cea mare a ceasului ajunge sus la ora douăsprezece şi jos la şase, tot aşa, există zi şi noapte, trezie şi somn, viaţă şi moarte, vară şi iarnă. Nu poţi avea vreuna dintre ele fără cealaltă, pentru că nu ai putea să ştii ce este negrul dacă nu l-ai vedea împreună cu albul, sau albul împreună cu negrul”

%d blogeri au apreciat asta: