♥ Impuls pentru trezire ♥

Jocul Cosmic

Posted in Despre Moarte si Viata ! by Francisc Babarczi on 1 Decembrie 2015

 Jocul Cosmic/Visul/Iluzia…

Cosmic-Ascension-HAKAN-HISIM

      Lui Dumnezeu îi place să se joace de-a v-aţi-ascunselea, dar, pentru că nu există nimic altceva decât Dumnezeu, nu are pe nimeni altcineva cu care să se joace. Dar, el depăşeşte această dificultate prefăcându-se că el nu e el însuşi. Astfel, el se ascunde de sine. El se preface că este tu şi eu şi toţi oamenii din lume, toate animalele, toate stâncile şi toate stelele. Deghizat, el are parte de aventuri minunate şi stranii, dintre care unele sunt groaznice şi înfricoşătoare. Dar acestea din urmă sunt doar nişte coşmaruri, căci, în momentul când el se trezeşte, ele vor dispărea.

Desigur, când Dumnezeu se joacă ascunzându-se şi prefăcându-se că este tu sau eu, o face atât de bine, încât îi trebuie vreme îndelungată pentru a-şi aminti unde şi cum s-a ascuns. Dar aici este tot hazul – adică, exact ceea ce a vrut el să facă. El nu doreşte să se găsească prea repede, căci astfel, jocul n-ar mai avea niciun farmec. Iată de ce este atât de greu pentru mine şi pentru tine să descoperim că suntem Dumnezeu deghizat, care pretinde că nu e el însuşi. Dar, când jocul a durat suficient, noi toţi ne vom trezi, vom înceta să ne prefacem şi ne vom aminti că noi toţi suntem un singur Sine – Dumnezeul care este tot ce există şi care trăieşte în vecii vecilor.

Desigur, trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu are forma unui individ. Oamenii au un înveliş de piele şi există mereu ceva dincolo de limita acestui înveliş. Dacă nu ar exista, nu am putea să facem diferenţa între ce se află înăuntrul şi înafara corpurilor noastre. Dar Dumnezeu nu are înveliş de piele, nici formă, deoarece nu există nimic în afara lui. [În cazul că am de-a face cu un copil suficient de inteligent, ilustrez această problemă cu o bandă Moebius – o spirală de hârtie astfel răsucită încât nu are decât o singură latură şi o singură margine.] Interiorul şi exteriorul lui Dumnezeu sunt identice. Şi, deşi am vorbit despre Dumnezeu referindu-mă la „el” şi nu la „ea”, Dumnezeu nu este bărbat sau femeie. Nu am folosit pronumele impersonal[11] deoarece acesta este utilizat pentru lucruri care nu sunt vii.

Dumnezeu este Sinele lumii, dar nu îl putem vedea pe Dumnezeu din acelaşi motiv pentru care nu ne putem vedea ochii fără ajutorul unei oglinzi, din acelaşi motiv pentru care nu ne putem muşca proprii dinţi sau nu putem privi înăuntrul propriului nostru cap. Sinele este ascuns atât de bine, pentru că Dumnezeu este cel care se ascunde.

            Uneori, te poţi întreba de ce se ascunde Dumnezeu sub forma unor oameni oribili, sau se preface a fi anumiţi oameni care suferă de boli şi de dureri cumplite. Mai întâi, aminteşte-ţi că el nu face asta nimănui altcuiva decât lui însuşi. Aminteşte-ţi, de asemenea, că în toate poveştile care îţi plac trebuie să existe oameni răi, pentru că farmecul povestirii constă în a afla cum reuşesc oamenii buni să îi învingă pe cei răi. E ca într-un joc de cărţi. La începutul jocului, le amestecăm pe toate în neorânduială, iar asta seamănă cu lucrurile din lume, dar rostul jocului este de a pune ordine în grămadă, iar acela care reuşeşte cel mai bine să o facă este câştigător. Apoi, amestecăm cărţile încă o dată şi jucăm din nou, la fel cum se întâmplă şi cu lumea.” – Alan Watts – Fragment din cartea: „Despre acel tabu care te impiedica sa afli cine esti”

Dar daca Dumnezru s-a plictisit…,si a hotarat sa joace jocul in care nu este Dumnezeu/Totul/Inteligenta Suprema.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: